Parea totul asa real si era prea ciudat..era a doua oara cand il visa,dar nu stia de ce. Trecuse prea mult timp de cand il vazuse sau de cand putusera sa stea de vorba. Aproape un an. Si totusi in visul ei, el era prezent a doua oara, dar cu aceeasi apropiere stranie. Pleca, n-o vazuse, ea incerca sa il opreasca, dar nu se putea misca de pe loc. Se intreba cum va reusi sa-l ajunga din urma, pentru ca stia ca si el vrea s-o intalneasca. Isi spunea.."Trebuie sa fac cumva sa il am langa mine", dar ii era imposibil sa-l strige. Trebuia doar sa-l urmeze... si era de ajuns. Si era asa greu..poate mai greu decat isi imaginase. Se schimbasera multe de atunci..si aproape ca il uitase complet, dar simpla lui prezenta ii trezea multe amintiri...
Nu s-a putut misca de pe loc si el a disparut din ochii ei..credea ca n-o sa-l mai vada iar pentru mult timp,dar peste cateva secunde, il vede din nou.Dintr-un anumit motiv,el s-a intors... a imbratisat-o si i-a spus..:
Il simtea acum mai aproape ca oricand si imbratisarea lui facea cat o mie de alte lucruri. Sarutul apasat o facea sa simta ca nimic nu mai conta, chiar daca stia ca nu-i apartine..sarutul ala pe care il astepta mereu, si pe care nu putea sa-l scoata de pe buze mult timp, pe care nu credea ca il va mai simti..si care de fiecare data avea aceeasi importanta..ca si cum ar fi fost primul.Ofta usor.Stia ca se va termina, dar il voia cat mai mult pentru ea. Nu spera mai mult,era langa el si asta facea totul.Trecutul in care ea era o simpla ... prietena pentru el, careia incerca sa-i formeze caracterul..s-o faca sa creasca poate.. acel timp trecuse de mult si totusi ea nu uitase...el stiuse mereu totul.Poate toate astea erau si motivul pentru care s-a intors.
Ar fi vrut sa plece cu el, sa nu mai simta nimic, sa il stie aproape...Avea sansa asta..sa plece cu el fara sa-i pese de nimic...de ce se intamplase cu mult timp in urma, de toate vorbele care ii facusera rau.. de toate copilariile ..de toate certurile..
Sa conteze doar EI... dar dintr-o data..il simte departandu-se, prezenta lui era din ce in ce mai fada..si totul isi pierdea rostul ..pentru ea,pentru el.. Nu voiau sa-si dea drumul. Simteau amandoi cum ceva rupe legatura dintre ei...era ca si cum ceva ireal ii trada..
Da...ea se trezea din vis...
Nu s-a putut misca de pe loc si el a disparut din ochii ei..credea ca n-o sa-l mai vada iar pentru mult timp,dar peste cateva secunde, il vede din nou.Dintr-un anumit motiv,el s-a intors... a imbratisat-o si i-a spus..:
"N-am putut sa plec ..."
" Mi-a fost dor de tine..", ii sopti ea.
"Stiu..te cunosc prea bine.. si tu mi-ai lipsit.."
"Iti mai aduci aminte? ",continua ea.
"Nu am ce sa imi aduc aminte, pentru ca n-am uitat niciodata" ii spuse el.
Il simtea acum mai aproape ca oricand si imbratisarea lui facea cat o mie de alte lucruri. Sarutul apasat o facea sa simta ca nimic nu mai conta, chiar daca stia ca nu-i apartine..sarutul ala pe care il astepta mereu, si pe care nu putea sa-l scoata de pe buze mult timp, pe care nu credea ca il va mai simti..si care de fiecare data avea aceeasi importanta..ca si cum ar fi fost primul.Ofta usor.Stia ca se va termina, dar il voia cat mai mult pentru ea. Nu spera mai mult,era langa el si asta facea totul.Trecutul in care ea era o simpla ... prietena pentru el, careia incerca sa-i formeze caracterul..s-o faca sa creasca poate.. acel timp trecuse de mult si totusi ea nu uitase...el stiuse mereu totul.Poate toate astea erau si motivul pentru care s-a intors.
Ar fi vrut sa plece cu el, sa nu mai simta nimic, sa il stie aproape...Avea sansa asta..sa plece cu el fara sa-i pese de nimic...de ce se intamplase cu mult timp in urma, de toate vorbele care ii facusera rau.. de toate copilariile ..de toate certurile..
Sa conteze doar EI... dar dintr-o data..il simte departandu-se, prezenta lui era din ce in ce mai fada..si totul isi pierdea rostul ..pentru ea,pentru el.. Nu voiau sa-si dea drumul. Simteau amandoi cum ceva rupe legatura dintre ei...era ca si cum ceva ireal ii trada..
Da...ea se trezea din vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu